Șapte lovituri
Vasile nu le dă oamenilor uneltele lui. Le împrumută, așa cum împrumuți un cal cuiva pe care l-ai văzut călărind.
Așa că, atunci când nou-venitul s-a întors de pe drumul de apus, plin de noroi până la genunchi și cu trei lăzi de rășină, Vasile l-a privit îndelung peste nicovală. Apoi a băgat mâna sub ea și a scos ceva care era topor pe o parte, târnăcop pe cealaltă și, dacă e să-l crezi, moștenire de familie pe amândouă.
„Taie lemn. Sparge piatră. Nu se bate”, a zis. „Dacă lovești un slime cu asta, o să aflu și o să fiu dezamăgit.”
Stejarul bătrân de pe izlazul de la răsărit stă acolo de dinainte de moară. Vlad zice că în el trăiește un urs. Ioan zice că Vlad a spus asta ca să nu se urce el în copac, și are dreptate.
Nou-venitul a lovit. Au căzut câteva frunze. Vasile, care îl urmase de la o distanță pe care avea s-o numească mai târziu „întâmplătoare”, și-a încrucișat brațele.
„Încă o dată. Nu din umeri. Din spate.”
A doua lovitură. Așchii. Băieții numărau cu voce tare din spatele gardului, pentru că nimeni nu le-a cerut să tacă. A treia. A patra, și un mic șir de lumini de deasupra scoarței s-a stins una câte una, cum își ține un copac socoteala. La a șasea, Vasile nu mai corecta, ci dădea din cap, ceea ce e cel mai mult pe care îl face.
La a șaptea lovitură, stejarul s-a aplecat, s-a gândit puțin și a căzut dinspre izlaz, cu un sunet ca o ușă închisă în altă casă. Lemnul era deja în traista nou-venitului înainte să se așeze praful. Vlad a declarat că nu fusese niciun urs. Ioan a zis „ți-am spus“.
„Șapte”, a zis Vasile. „Bunicul meu îl dobora din cinci.” A luat unealta înapoi, s-a uitat la tăiș și i-a dat-o din nou, ceea ce, din partea lui, e un discurs întreg.
A doua zi dimineață, din buturugă răsărise un puiet. Satul nu ține ce nu poate da înapoi.

În versiunea v0.2.0
- Unealta bună la toate: o are fiecare. Tai copaci și spargi pietre prin toată valea; buturuga devine puiet și apoi iar copac, iar pietrele cresc la loc.
- O primă seară cu ghid: un singur obiectiv odată, spus de un sătean, un marcaj care îți arată drumul și scene scurte la momentele importante (le poți sări).
- Când se stinge vatra, valea o ia de la capăt: o tură nouă din ziua 0, cu personaje noi. Satul păstrează povestea turei care s-a încheiat.
- Lumea te așteaptă: nu se întâmplă nimic cât nu e nimeni online, nici măcar la mijlocul unui val.
- Cinci săteni noi: Ștefan la moară, Ioana în bucătăria ei, Adriana la fermă și băieții, Vlad și Ioan.
- Playtest privat: deocamdată Vatra se joacă doar cu invitație. Jucătorii își pot invita un prieten din meniul jocului.
Urmează: Radu, preotul satului, și biserica lui dărâmată.