← Înapoi la jurnal

Usturoi sub pernă

Fiecare sat are o poveste pe care le-o spune copiilor ca să meargă la culcare. A noastră e despre Toma morarul și nu funcționează.

Baba Frasina a spus-o la amurg, ca de obicei, cu toată lumea în cerc în jurul vetrei și cu băieții așezați cel mai aproape de foc. Toma era mândru ca un cocoș. Într-o iarnă flămândă a dat cu împrumut făină fiecărei case și a crestat fiecare datorie în ușa lui. Când a murit, primăvara, satul s-a certat pe ce datora și nimeni nu i-a aprins o lumânare.

„Nu s-a spus nicio rugăciune”, a zis Radu, pe care asta încă îl doare, după o sută de ani.

„După trei nopți”, a zis Frasina, „răscrucea a strălucit verde.”

Vlad a anunțat că nu se teme de un morar. Adriana i-a spus să tacă. Vasile a observat că morții nu vin niciodată singuri, ceea ce n-a ajutat. Radu a spus că Toma se odihnește când cineva se roagă pentru el. Frasina a spus că pământul încă strălucește și că Toma încă numără cine îi datorează. Se ceartă pe final de unsprezece ani.

Ioan a așteptat până la capăt. „…Îi datorăm ceva?”

„În casă”, a zis Adriana. „Amândoi.”

Ioan s-a culcat cu un cățel de usturoi sub pernă. Vlad a zis că asta e de bebeluși și s-a culcat cu doi.

Apoi pământul de la drumul de răsărit a început să strălucească, bolnav și verde, și s-au ridicat mâinile.

Nou-venitul i-a întâmpinat la marginea luminii focului. Mihai a strigat „Trage!” de pe drum și a înfipt o săgeată în cel mai apropiat. Ioana a împărțit ciorbă între valuri, de parcă ar fi fost o masă la biserică. Pe la al doilea val s-a stins un felinar, iar nou-venitul a fugit să-l aprindă din nou, cu un strigoi la trei pași în urmă. E greu de povestit fuga asta cu demnitate.

În zori, morții s-au scufundat înapoi în răscruce. Focul încă ardea. Vasile a zis că bunicul lui l-ar fi ținut cu o singură mână, apoi s-a așezat brusc pe un butoi.

Ioan a dormit până la prânz. Usturoiul e tot sub pernă. Nimeni nu l-a rugat să-l mute.

Baba Frasina spune povestea lui Toma lângă vatră, cu sătenii, lumina focului și interfața de dialog din grafica actuală

Scenă pregătită offline, cu motorul de randare și interfața de povești din versiunea actuală.

În versiunea v0.3.0

  • Primele nopți din folclor:
    • strigoii se ridică din pământ cu o lumină verde și nu vin niciodată singuri;
    • vârcolacul urlă, se ghemuiește și se aruncă în linie dreaptă, și mănâncă felinare.
  • Povești de culcare: în seara dinaintea unei creaturi noi, satul se adună în jurul focului și le spune băieților povestea ei. A doua zi, băieții o povestesc puțin greșit.
  • Nopți cu formă:
    • Frasina citește un semn la amurg;
    • urmează două sau trei valuri anunțate, cu scurte răgazuri;
    • din a doua noapte, atacurile vin pe două drumuri;
    • în fiecare noapte e vizată o clădire, care își pierde rostul dacă e dărâmată.
  • Mihai luptă: își ia postul, trage cu arcul, ține atacatorii pe loc și cheamă ajutor când cade.
  • Spirite: un jucător căzut și neridicat privește restul nopții ca spirit, vede pe unde vor merge creaturile și reaprinde felinare. Singur, ai o a doua suflare pe noapte.
  • Hrănirea focului: ziua, ține apăsat E la vatră cu lemne ca s-o repari. Toată lumea se trezește întreagă în zori.
  • Sute de replici noi pentru săteni, cele mai multe ziua și cele mai multe pe seama lui Petru.

Urmează: jocul împreună. Posturi de pază, combinații și două perechi de mâini pentru treburile mari.