Usturoi sub pernă
Fiecare sat are o poveste pe care le-o spune copiilor ca să meargă la culcare. A noastră e despre Toma morarul și nu funcționează.
Baba Frasina a spus-o la amurg, ca de obicei, cu toată lumea în cerc în jurul vetrei și cu băieții așezați cel mai aproape de foc. Toma era mândru ca un cocoș. Într-o iarnă flămândă a dat cu împrumut făină fiecărei case și a crestat fiecare datorie în ușa lui. Când a murit, primăvara, satul s-a certat pe ce datora și nimeni nu i-a aprins o lumânare.
„Nu s-a spus nicio rugăciune”, a zis Radu, pe care asta încă îl doare, după o sută de ani.
„După trei nopți”, a zis Frasina, „răscrucea a strălucit verde.”
Vlad a anunțat că nu se teme de un morar. Adriana i-a spus să tacă. Vasile a observat că morții nu vin niciodată singuri, ceea ce n-a ajutat. Radu a spus că Toma se odihnește când cineva se roagă pentru el. Frasina a spus că pământul încă strălucește și că Toma încă numără cine îi datorează. Se ceartă pe final de unsprezece ani.
Ioan a așteptat până la capăt. „…Îi datorăm ceva?”
„În casă”, a zis Adriana. „Amândoi.”
Ioan s-a culcat cu un cățel de usturoi sub pernă. Vlad a zis că asta e de bebeluși și s-a culcat cu doi.
Apoi pământul de la drumul de răsărit a început să strălucească, bolnav și verde, și s-au ridicat mâinile.
Nou-venitul i-a întâmpinat la marginea luminii focului. Mihai a strigat „Trage!” de pe drum și a înfipt o săgeată în cel mai apropiat. Ioana a împărțit ciorbă între valuri, de parcă ar fi fost o masă la biserică. Pe la al doilea val s-a stins un felinar, iar nou-venitul a fugit să-l aprindă din nou, cu un strigoi la trei pași în urmă. E greu de povestit fuga asta cu demnitate.
În zori, morții s-au scufundat înapoi în răscruce. Focul încă ardea. Vasile a zis că bunicul lui l-ar fi ținut cu o singură mână, apoi s-a așezat brusc pe un butoi.
Ioan a dormit până la prânz. Usturoiul e tot sub pernă. Nimeni nu l-a rugat să-l mute.

Scenă pregătită offline, cu motorul de randare și interfața de povești din versiunea actuală.
În versiunea v0.3.0
- Primele nopți din folclor:
- strigoii se ridică din pământ cu o lumină verde și nu vin niciodată singuri;
- vârcolacul urlă, se ghemuiește și se aruncă în linie dreaptă, și mănâncă felinare.
- Povești de culcare: în seara dinaintea unei creaturi noi, satul se adună în jurul focului și le spune băieților povestea ei. A doua zi, băieții o povestesc puțin greșit.
- Nopți cu formă:
- Frasina citește un semn la amurg;
- urmează două sau trei valuri anunțate, cu scurte răgazuri;
- din a doua noapte, atacurile vin pe două drumuri;
- în fiecare noapte e vizată o clădire, care își pierde rostul dacă e dărâmată.
- Mihai luptă: își ia postul, trage cu arcul, ține atacatorii pe loc și cheamă ajutor când cade.
- Spirite: un jucător căzut și neridicat privește restul nopții ca spirit, vede pe unde vor merge creaturile și reaprinde felinare. Singur, ai o a doua suflare pe noapte.
- Hrănirea focului: ziua, ține apăsat E la vatră cu lemne ca s-o repari. Toată lumea se trezește întreagă în zori.
- Sute de replici noi pentru săteni, cele mai multe ziua și cele mai multe pe seama lui Petru.
Urmează: jocul împreună. Posturi de pază, combinații și două perechi de mâini pentru treburile mari.